În anul 2000, municipalitatea braziliană Sobral avea o problemă care părea de nerezolvat. Amplasată în Ceará, unul dintre cele mai sărace state din Brazilia, doar 49% dintre elevii de clasa a doua știau să citească la nivelul clasei lor.1 Până în 2004, acest număr ajunsese la 92%.1 Astăzi, Ceará are cea mai scăzută rată a sărăciei educaționale din Brazilia, având 10 dintre cele mai performante 20 de municipalități din țară.1
Transformarea din Sobral nu a fost magie. A fost metodă: materiale didactice structurate, sprijin intensiv pentru profesori și finanțare bazată pe rezultate care a legat 18% din transferurile fiscale de rezultatele educaționale.1 Abordarea s-a răspândit în tot statul, dovedind că până și cele mai dezavantajate comunități pot realiza ceea ce națiunile bogate se luptă adesea să ofere.
Începem cu Sobral deoarece această poveste a intervenției bazate pe dovezi care produce rezultate dramatice este replicată în întreaga lume în curs de dezvoltare. În Kenya, ratele de alfabetizare aproape s-au dublat după ce un program național de lectură a ajuns la 23.000 de școli.2 În India, o abordare simplă de grupare a copiilor după nivelul de competență, mai degrabă decât după vârstă, a ajuns la 76 de milioane de elevi, cu unele dintre cele mai mari câștiguri de învățare măsurate vreodată în cercetarea educațională.3
Aceste povești de succes contează deoarece luminează o cale printr-una dintre cele mai semnificative și rezolvabile provocări ale dezvoltării umane de astăzi.
Decalajul din spatele ușii clasei
Iată un număr care ar trebui să ne remodeleze modul în care gândim despre educația globală: șapte din zece copii din țările cu venituri mici și medii nu pot citi și înțelege un text simplu până la vârsta de 10 ani.45 Banca Mondială numește acest lucru „sărăcie educațională“ și reprezintă ceva profund: decalajul dintre aducerea copiilor la școală și învățarea lor efectivă să citească.
Nu mai este vorba despre acces. Decenii de efort global au extins cu succes înscrierea, iar majoritatea copiilor au acum un loc într-o sală de clasă. Provocarea este ce se întâmplă odată ce sunt acolo. Am realizat școlarizarea fără învățare, iar consecințele se răsfrâng asupra unor societăți întregi.
Cifrele variază dramatic în funcție de regiune, dar modelul este consecvent. În Africa Subsahariană, 89% dintre copii se confruntă cu sărăcia educațională: nouă din zece nu știu să citească la vârsta de 10 ani.6 America Latină a înregistrat o creștere a ratelor de la 52% la aproximativ 80% în urma închiderii școlilor din cauza pandemiei, în medie de 225 de zile.4 Asia de Sud, cu cele mai lungi închideri din lume, de 273 de zile, a trecut de la 60% la 78%.4
Când ne uităm la cauzele profunde, trei factori apar în mod repetat în diferite contexte.
Profesorii sunt suprasolicitați peste măsură. UNESCO estimează că lumea are nevoie de 44 de milioane de profesori suplimentari până în 2030, inclusiv 15-17 milioane numai în Africa Subsahariană.7 Finanțarea necesară ajunge la 120 de miliarde de dolari, față de cheltuielile actuale de doar 55 de dolari pe elev anual în țările cu venituri mici, față de 8.532 de dolari în națiunile bogate.8 Acesta este un decalaj de 155 de ori în investiția per copil.
Copiii învață în limbi pe care nu le vorbesc. Între 37-40% dintre elevii din țările în curs de dezvoltare primesc instruire în limbi diferite de cele pe care le vorbesc acasă, ajungând la 90% în unele contexte.9 În Peru, vorbitorii nativi de spaniolă au de șapte ori mai multe șanse să atingă un nivel satisfăcător de citire decât elevii indigeni care învață în spaniolă ca a doua limbă.9
Metodele tradiționale de predare eșuează în alfabetizarea fundamentală. Instruirea centrată pe profesor domină, în ciuda dovezilor rezultatelor slabe. Curriculumul presupune cunoștințe pe care copiii nu le posedă. Mulți profesori nu au pregătire în instruirea lecturii bazată pe dovezi și nu primesc coaching sau sprijin continuu.10
Ce este în joc și de ce merită rezolvat
Scara economică este semnificativă. Cea mai cuprinzătoare estimare a Băncii Mondiale evaluează sărăcia educațională la 21 de trilioane de dolari în câștiguri pierdute pe viață pentru generația actuală, echivalentul a 17% din PIB-ul global.114 Priviți invers: rezolvarea acesteia reprezintă una dintre cele mai mari oportunități în dezvoltarea umană. Specific pentru Africa, reducerea decalajului de învățare ar putea debloca oportunități economice estimate la 6,5 trilioane de dolari.6
Dar dincolo de economie, este vorba despre potențialul uman. Conform Convenției ONU cu privire la Drepturile Copilului, fiecare copil are dreptul nu doar la educație, ci la o educație care să îi dezvolte capacitățile.12 Încadrarea ODD 4 ca „educație de calitate“ recunoaște explicit acest lucru, iar vestea bună este că există soluții dovedite pentru a o realiza.
Dimensiunea intergenerațională face acțiunea deosebit de valoroasă. UNESCO estimează că 171 de milioane de oameni ar putea fi scoși din sărăcie dacă toți elevii din țările cu venituri mici ar dobândi abilități de bază de citire.12 Alfabetizarea fundamentală deschide porțile către orice altceva: abilitățile tehnice de care au nevoie economiile moderne, capacitatea de a participa la viața civică, capacitatea de a rupe ciclurile dezavantajului.
Intervențiile care funcționează cu adevărat
Ceea ce ne dă speranță este că acum avem dovezi solide pentru ceea ce funcționează și este implementat la scară largă. Soluțiile împărtășesc caracteristici comune: se concentrează pe abilitățile fundamentale, sprijină profesorii cu instrumente practice și se adaptează contextelor locale, menținând în același timp principiile bazate pe dovezi.
Pedagogia structurată: Cea mai puternică bază de dovezi
Programele de pedagogie structurată oferă profesorilor ghiduri detaliate de lecții, caiete de lucru pentru elevi, formare intensivă și sprijin continuu de coaching. Grupul consultativ global pentru dovezi în educație le clasifică drept „Cumpărare excelentă“ pe baza raportului cost-eficacitate excepțional.3
Rezultatele sunt izbitoare. În țările în curs de dezvoltare, pedagogia structurată produce îmbunătățiri medii de 0,44 deviații standard, dublul mărimii efectului programelor similare din Statele Unite.10 Programul Tusome („Să citim“) din Kenya a început cu studii randomizate în peste 400 de școli, constatând că elevii aveau de trei ori mai multe șanse să îndeplinească criteriile naționale.2 În doi ani, s-a extins la 23.000 de școli primare publice, ratele de alfabetizare dublându-se aproape.2
Analiza a constatat că fiecare 100 de dolari suplimentari cheltuiți au produs încă 15 studenți care au atins criteriile de referință, o rentabilitate excepțională a investiției.2
Predarea la nivelul potrivit: Întâlnirea copiilor acolo unde sunt
ONG-ul indian Pratham a dezvoltat o perspectivă elegant de simplă: gruparea copiilor după nivelul real de competență, nu după vârstă. Un copil care nu poate recunoaște literele are nevoie de instruire diferită față de unul care poate decoda cuvinte, indiferent de clasa în care este înscris.
Șase studii randomizate au documentat efecte pe care J-PAL le descrie drept „unele dintre cele mai mari măsurate riguros în literatura educațională“.3 În Uttar Pradesh, copiii care citesc paragrafe sau povești s-au dublat.3 Abordarea „Predarea la nivelul potrivit“ (TaRL) a ajuns acum la 76 de milioane de elevi indieni prin parteneriate guvernamentale și s-a extins în peste 20 de țări.3
Instruirea în limba maternă: Construirea pe ceea ce știu copiii
Datele UNESCO din 2025 confirmă ceea ce prezice știința cognitivă: copiii instruiți în limba maternă au 30% mai multe șanse să citească cu înțelegere până la sfârșitul școlii primare.9
Contraintuitiv, acest lucru se extinde și la achiziția unei a doua limbi. Pédagogie Convergente din Mali a constatat că elevii din școlile cu limba maternă au avut de fapt performanțe mai bune la franceză decât cei instruiți doar în franceză.9 Fundamentele puternice într-o primă limbă se transferă la învățarea celei de-a doua limbi. Banca Mondială recomandă acum cel puțin șase ani de instruire în limba maternă înainte de tranziție.9
Investiția în copilăria timpurie: Cele mai mari randamente pe termen lung
Cu cât intervenim mai devreme, cu atât impactul este mai mare. Programul de vizite la domiciliu din Jamaica a produs câștiguri cu 37% mai mari la vârsta de 31 de ani pentru copiii participanți.13 Meta-analizele arată că educația timpurie de calitate reduce plasarea în educația specială cu 8,1 puncte procentuale, repetenția cu 8,3 puncte și crește absolvirea liceului cu 11,4 puncte.13
În Africa Subsahariană, fiecare dolar investit în triplarea înscrierii la preșcolar ar putea genera 33 de dolari în returnări, depășind practic orice investiție alternativă.6
Alimentația școlară: Abordarea foametei pentru a permite învățarea
Copiii flămânzi nu pot învăța eficient. Cu 200 de milioane de copii sub cinci ani afectați de o nutriție proastă, fundațiile cognitive pentru învățare sunt adesea compromise înainte de începerea școlii.14 Programele de alimentație școlară abordează acest lucru direct.
Revizuirile sistematice documentează creșteri de 5-6 puncte procentuale în înscrierea fetelor și rate de frecvență mai mari.14 Un studiu din Kenya a constatat că elevii care primeau mese cu carne s-au îmbunătățit cu 57,5 puncte la toate materiile, comparativ cu controalele care nu primeau mâncare.14
Extinderea a ceea ce funcționează
Schimbul de învățare fundamentală din Africa din 2024 a reunit delegați din 39 de țări pentru a se angaja să atingă zero sărăcie educațională până în 2035.6 Este un obiectiv ambițios, dar raportul Grupului consultativ global pentru dovezi în educație din octombrie 2025, care sintetizează aproximativ 120 de studii în peste 170 de limbi, confirmă că știm cum arată instruirea eficientă a lecturii.10
Țările care reușesc să reducă sărăcia educațională împărtășesc caracteristici comune: angajament politic susținut, utilizarea structurilor guvernamentale existente pentru extindere, finanțare bazată pe rezultate, monitorizare continuă și investiții în sprijinul profesorilor.12 Acestea nu sunt ingrediente misterioase; este disciplina de implementare aplicată intervențiilor dovedite.
Principala constrângere este finanțarea. Decalajul anual de 97 de miliarde de dolari între ceea ce este necesar și ceea ce este disponibil nu poate fi acoperit doar prin resurse interne în cele mai sărace țări.8 Cu toate acestea, ajutorul pentru educație a scăzut cu 7% între 2020 și 2021, Africa Subsahariană înregistrând o scădere de 23%.8 Guvernele africane cheltuiesc acum mai mult pentru serviciul datoriei decât pentru educație și sănătate la un loc, o barieră structurală care necesită atenție internațională alături de angajamentul intern.8
Drumul înainte
Sărăcia educațională reprezintă un decalaj fundamental în ceea ce economia gogoașei numește fundația socială: copii fără capacitatea de bază de a decoda limbajul scris, care se răsfrânge în fiecare dimensiune a înfloririi umane.
Dar, spre deosebire de multe provocări globale, aceasta are soluții dovedite. Transformarea Sobral de la 49% la 92% alfabetizare în patru ani nu a fost o anomalie; a fost un șablon. Kenya a extins instruirea lecturii bazată pe dovezi la 23.000 de școli. India a ajuns la 76 de milioane de copii cu instruire direcționată. Acestea nu mai sunt programe pilot; sunt dovezi ale conceptului la scară națională.
Cercetările ne spun că fiecare an suplimentar de școlarizare de calitate generează câștiguri cu 9-10% mai mari.11 Fiecare dolar investit în educația timpurie poate returna 33 de dolari.6 Pedagogia structurată oferă câștiguri duble de învățare la o fracțiune din costul intervențiilor din țările bogate.10
Ceea ce rămâne este desfășurarea a ceea ce știm că funcționează, la scara pe care o cere oportunitatea. Cei 800 de milioane de copii care învață în prezent să citească nu așteaptă noi inovații. Ei așteaptă voința politică și investițiile coordonate pentru a aduce soluții dovedite în fiecare sală de clasă.
Sobral, Kenya și India au dovedit că este realizabil. Cercetările ne arată cum. Întrebarea este acum dacă vom acționa pe baza a ceea ce am învățat, iar dovezile sugerează că absolut putem.